Avem o toamna adevarata: frig, ploaie, vant. Nu imi arde sa mai cultiv nimic. Daca as fi fost dependenta de propria ograda, probabil as fi murit de foame la anul.

Am un nou sef. Care este emotional. Seful de dinainte era irationalo-isteric. Sa vedem ce ne asteapta. Cica el este destept si face cat 3. Deci e si fudul.

Putina lume este in stare sa accepte pe langa ei o persoana care tot timpul pune intrebari. Devii incomod, ii deranjezi din confortul lor.Multi oameni se blocheaza cand esti sincer cu ei in ceea ce priveste sentimentele. Ba chiar te interpreteaza si gresit chiar daca le dai diclosures. Ma amuza, ca nu gandesc ce trebuie, pe de alta parte ma intristeaza pentru ca sunt cam limitati. Ajung sa ma intreb ce mai e sinceritatea in ziua de azi?

Septembrie-Octombrie la fel si Ianuarie sunt luni infernale. Daca cineva imi va mai propune sa implementez ceva in perioadele de audit o sa il casapesc.

Un interesant exercitiu de gandire, ca sa nu spun altceva:
http://www.dincolo-de-limite.blogspot.com/
Intr-un fel cam jumate din cele esentiale spuse de Ian erau bucatele disparate in mintea mea, dar nu eram in stare sa le pun cap la cap. Frustrarea mea era foarte mare. Acum m-am mai linistit. Vine partea legata de intelegerea ansamblului. Mai vine si intrebarea: de unde dorinta de a-mi expanda perceptia de sine si de unde vin informatiile? Apoi daca somnul joaca un rol atat de important cat se spune, de ce totusi vin ideile si la 4 ore de somn pe noapte? E probabil vorba de acel quality time.
Momentan tot timpul meu este foarte concentrat. Limitat numai la esente. Pana si ideile am renuntat sa le mai traduc in povesti. Timpul la birou este petrecut numai cu lucruri esentiale. Am inceput sa estimez foarte bine timpul asa incat imi pot permite sa investesc si in partea de constructie personala. Pe drum mananc, mai citesc sau imi fac pantofii ori pilesc unghiile si ma gandesc, acasa ma joc, iar dupa aia iar lucrez. Zau ca nu mai vad vreo bucata de timp care sa fie irosit. Culmea e ca nu ma simt nici obosita, se pare ca e un fel de echilibru. Inca. E o provocare sa reusesti sa iti mentii viata strict la lucrurile simple. E foarte frumos sa gasesti lucrurile simple. Gata! La treaba! Mentinem echilibrul.

Am dobandit o noua viziune asupra ce inseamna capitanul paraseste ultimul vasul.
Pana saptamana trecuta seful aberant apara vechea structura/organizare cu cea mai caineasca indarjire. Pana in acel moment puteam sa bat cu pumnul in masa sa dau cu mana peste piesele tablei de sah cat doream, piesele ramaneau locului. Sau se miscau extraodrinar de greu. Acu doua zile, intr-o sedinta am miscat un pic o piesa pe tabla de sah, usor, cu degetul mic: pana si cei mai mici oameni din firma vor sa faca ceva, sa schimbe ceea ce era inainte. Au inceput sa aiba o atitudine orientata catre profit, sa isi puna intrebarea "cine imi mai plateste mie salariul cu criza asta". Ca atare daca cei mai mici oameni vor schimbare, tu ca manager (top or middle) ce mai vrei sa aperi? Esti depasit! Foarte depasit. In concluzie, poti sa parasesti ultimul vasul din pura organizare, constiinta lucrului bine facut ca toti au fost pusi in siguranta (partea buna, constructiva) sau pur si simplu poti sa iei dictonul in brate fara sa faci nimic, dar in schimb sa te lauzi ca ia uite cat de team-working esti si cat de multe vrei sa construiesti.

Nu exista frig. Frigul este un cuvant inventat pentru lipsa caldurii. Tot asa nu exista intuneric, intunericul este un cuvant inventat pentru lipsa luminii.

Asa este si cu raul, este lipsa binelui. Dar cum ramane cu binele...

Tre' sa ma gandesc ce culturi pregatesc pentru anul care vine.
Cu siguranta o sa fi loboda (cu plantare in septembrie), dar tre' sa vad unde ar fi bine - mai la soare, mai la umbra si cum se impaca cu pomii fructiferi. Apoi mai e de pus la cap rotatia culturilor.

E interesant! In afara de materia de conta din facultate, abia acum inteleg de ce mai tin minte atat de clar materiile legate de partea agricola si partea de materiale de constructii. Ce ti-e si cu evenimentele din viata asta! Daca te uiti in urma chiar capata sens.

Foarte SF:
http://xfacts.com/updates/planetx2008.html

Google map spune multe despre Romania. Este de un blank sublim. Prima oara am sesizat lucrul asta cand am incercat sa gasesc niste drumuri spre Bulgaria. Apoi astazi, cand am avut nevoie de niste corelatii cu Frankfurt. Mergand pe principiile invatate de la un domn olandez, lipsa informatiilor e un lucru foarte bun, mai ales cand nu ai cu ce sa te lauzi. Partea nasoala e ca intre timp ce "ascundem" informatiile nu afacem nimic sa ii ajungem pe ceilalti din urma, asa incat sa spunem "am fost atat de ocupati cu ..., incat nu ne-am vazut capul de treaba, dar acum uitati ..., avem...".

Nu stiu de ce, dar am trait cu impresia puternica ca acest post l-am pus anterior. Se pare ca nu am facut asta. Pentru ca e un lucru important nu voi renunta la el:

De prin 1985 am o traire puternica. Mai intai a fost parerea de rau. Plangeam pub plapuma ca lumea asta nu e buna. Ca lucrurile nu sunt pe fagasul bun. Ce as fi putut sa stiu la varsta aia despre lume... Am incercat apoi sa o schimb. Am ramas uimita de ignoranta si superficialitatea oamenilor. Am ajuns la concluzia, ca nu pot sa o indrept, nu pot nici macar sa fac oamenii sa zambeasca pentru ca de fapt ei nu sunt dispusi. Zambetul trebui sa existe in ei, tot ceea ce poti face este sa ii ajuti sa il exteriorizeze. Tot ceea ce pot face este sa iau aminte de ceea ce exista. Treptat, treptat m-am obsnuit cu ideea. Destul de greu totusi, si apoi am rezumat totul la mine. Ok vreau sa schimb ceva, dar ce ar trebui sa fac? Fac eu insumi ce ar trebui? Si am ramas consternata ca, daca exclud toate actiunile care implica schimbarea altora si a mea impreuna cu a lor, raman cu sentimentul puternic ca ceea ce fac nu este bine, ca sunt pe un drum eronat. Nu fac ceea ce ar trebui sa fac. Imi puneam speranta totusi ca poate undeva mai sunt multi altii ca mine care trec prin aceleasi senzatii, desi toti prietenii din jurul meu imi bateau apropouri "extraterestre". Din punctul lor de vedere ideile mele erau SF. Asa ca am ajuns sa le prezint ca atare. Sub pretextul SF, lumea considera doar ca ai imaginatie bogata.

Asta pana cand am vazut o emisiune de la codul lui Oreste cu copii viitorului. Si am vazut ca la capitolul "oare ce trebuie sa fac in viata asta" nu sunt singura. Acum, sper ca ei sa fie mai norocosi si sa descopere mai repede si sa nu stea in coada de peste ca mine. Eu una acum am de predat stafeta si probabil voi putea relua cercetarile peste 18 ani.

Iubesc muntele. Dar nu cel la care au acces toti pantofarii. Nu pe drumuri batute de pantofi vei da de caractere adevarate.
Pe de alta parte ar trebui sa imi notez si dialogul dintre doi ciobani, ciobani batrani la vreo 50 de ani, pentru a nu idolatriza prea mult partea cealalta:
- O stii pe a lu' Vasile... A ramas gravida. Apoi si-a provocat avort.
- Valeu, mai!
- Da, saraca si a venit maica'sa si i-a sters tot sangele de pe jos de pe podea.
- Doamne, Dumezeule! (pana aici, tot speram sa fie vorba de o oaie...)
- Apoi au chemat salvarea ca era bolnava rau, a ajuns la spital, abia ca a scapat!

Dialogul nu s-a sfarsit aici, dar pur si simplu nu am mai rezistat sa ii ascult.
Zau daca inteleg ce se intampla cu oamenii din ziua de azi! Orice nivel al paturii sociale este pangarit de orori, fie ca sunt generate de saracie, fie ca sunt generate de bogatie. Si atunci ma intreb, sa fie chiar asa inexplicabila izolarea din ce in ce mai mare a oamenilor, nu cumva tind sa gaseasca lumea aia ideala intr-un calculator? Nu cumva explicatia este ca ne speriem de ce vedem in jurul nostru?

Credeam ca odata placati capsunarii la munca in afara o sa se intoarca cu niscaiva civilizatie inapoi. Nu, Gresit. Se vor intoarce inapoi cu mai multa aroganta. Aroganta ca ei au facut un mare lucru ca au plecat din tara si sunt mai sus decat cei ce au ramas in tara, aroganta ca ei au bani sa viziteze odata pe an Romania si nu oricum, ci cu avionul, aroganta ca au invatat o limba straina. In principiu, sunt mai prost educati decat cei care au ramas in tara. Le dau lectii la nesimtire, mitocanie si aroganta. Sincer, nu as vrea sa fiu intr-un mediu in care se invart ei pe acolo pe unde sunt. Cred ca au frustrari foarte mari acolo unde rezideaza...

Apoi, daca e p'asa, nu pot decat se le urez salutare si noroc si sa plece din Romania cat mai multi ca ei. Si in plus, sa ramana acolo unde se duc. Frustrati au fost, frustrati raman. Nu vor evolua niciodata oriunde s-ar duce.

Nu mai merg niciodata pe Valea Prahovei cu masina. PUNCT.

In ultimele doua saptamani am muncit pamantul din greu. Ma gandeam ca e atat de mult de lucru ca nici nu ai timp sa bei apa. Dara-mi-te sa vorbesti. Dara-mi-te sa minti. M-am intrebat oare cand a aparut/apare minciuna.

Si singurul raspuns pe care l-am gasit a fost ca minciuna apare la oamenii care nu au ce face sau care vor sa isi dea importanta mai mare decat au. Atat. Cei care nu au ce face si vor sa dea impresia ca fac ceva, cei care sunt inutili total sau partial societatii. Apoi am aplicat rationamentul invers:
- sunt politicienii romania utili? 99% nu;
- este justitia romana utila? 90% nu;
- este politia romana utilia? 90% nu.

Am intrebat un expat daca incerca sa schimbe lumea. Si mi-a spus "all the time, what do you think I'm trying to do here in Romania". Dar am simtit ca e doar propaganda. Nu m-a convins. Nu stiu de ce, sa fi fost body language, sa fi fost tonul repezit, sa fi fost amandoua...

Un coleg de munca simpatic, mi-a spus ca pentru el lumea are numai nuante gri. L-am intrebat cat de greu ii este sa ia deciziile, iar el mi-a spus ca foarte greu.

Eu vad lumea in alb si negru (nb: asta nu inseamna ca sunt in bine si rau), iar deciziile le iau foarte usor.

Am mai intrebat pe cineva cum vede lumea si mi-a raspuns ca in alb, negru si gri.

O sa continui sa pun intrebarea asta. Sunt tare curioasa ce o sa mi se raspunda. Poate ca o sa corelez intrebarea cu frecventa viselor si a culorii in care viseaza persoanele respective.

Am urmarit un interviu al Ancai Parghel. Pacat ca am descoperit-o prea tarziu. E sublima. Am ramas uimita sa vad ca o persoana in situatia ei pune in acelasi fel problema binelui si raului (ca de fapt nu exista asa ceva). Si ca isi pune problema motivului existentei ei intr-un corp "uman". Asa ca am inceput sa ma intreb: oare de vreo 15 ani imi traiesc viata ca si cum ar fi ultima zi de gandesc si eu in acelasi fel? Oricum, macar ea a scapat de senzatia corpului.

Cum o fi oare fara corp? Ma auzi?

- Ce-ai facut cu platile? Le-ai aprobat?
- Stiti ce? Ia mai lasati-ma in pace!

Rezultatul?
Avertisment pentru intarzierea lucrarilor.

Ce sa ii explic omului? Ca politica grupului consta in a plati cat mai tarziu, atata timp cat nu se platesc majorari de intarziere? Ca doar 10% din cei programati au sunat dupa bani si sunt cu adevara presati? Ca oricum jucam rol de banca pentru marea majoritate a subcontractorilor? Ca problema nu e plata, ci eficienta? Ca in fapt mi-a dat un avertisment pentru ca asta noapte am dormit 8 ore?

Concluzia: inginerii nu au nici in clin nici in maneca cu eficienta si productivitatea. Dar unii economisti sunt mai rau decat cel mai bleg inginer.

Efect: spirala inginer vs economist ia in viteza, nu gluma.

1. Romanul este indragostit de lipsa de responsabilitate. Nu stiu - ar trebui sa fie epitaful majoritatii romanilor.

1. Numai pe aceasta planeta oamenii au inventat ideea de moralitate.
2. In univers nu exista notiunea de bine si de rau. Nu cred ca exista nici notiunea de mort si viu.
3. Animalele si plantele au suflet. Sunt la fel ca noi, insa sunt prizoniere in alta organizare a materiei.
4. Am uitat ce trebuia sa fac in aceasta viata. Diferenta fata de ceilalti s-ar putea sa vina din faptul ca mi-am dat seama ca am uitat. De aceea, nici nu imi pot raspunde la multe din intrebari.
5. 99.(99)% din oameni gandesc la scara mica. Pana si eu fac parte din ei.