Am urmarit un interviu al Ancai Parghel. Pacat ca am descoperit-o prea tarziu. E sublima. Am ramas uimita sa vad ca o persoana in situatia ei pune in acelasi fel problema binelui si raului (ca de fapt nu exista asa ceva). Si ca isi pune problema motivului existentei ei intr-un corp "uman". Asa ca am inceput sa ma intreb: oare de vreo 15 ani imi traiesc viata ca si cum ar fi ultima zi de gandesc si eu in acelasi fel? Oricum, macar ea a scapat de senzatia corpului.

Cum o fi oare fara corp? Ma auzi?