Avem o toamna adevarata: frig, ploaie, vant. Nu imi arde sa mai cultiv nimic. Daca as fi fost dependenta de propria ograda, probabil as fi murit de foame la anul.

Am un nou sef. Care este emotional. Seful de dinainte era irationalo-isteric. Sa vedem ce ne asteapta. Cica el este destept si face cat 3. Deci e si fudul.

Putina lume este in stare sa accepte pe langa ei o persoana care tot timpul pune intrebari. Devii incomod, ii deranjezi din confortul lor.Multi oameni se blocheaza cand esti sincer cu ei in ceea ce priveste sentimentele. Ba chiar te interpreteaza si gresit chiar daca le dai diclosures. Ma amuza, ca nu gandesc ce trebuie, pe de alta parte ma intristeaza pentru ca sunt cam limitati. Ajung sa ma intreb ce mai e sinceritatea in ziua de azi?

Septembrie-Octombrie la fel si Ianuarie sunt luni infernale. Daca cineva imi va mai propune sa implementez ceva in perioadele de audit o sa il casapesc.

Un interesant exercitiu de gandire, ca sa nu spun altceva:
http://www.dincolo-de-limite.blogspot.com/
Intr-un fel cam jumate din cele esentiale spuse de Ian erau bucatele disparate in mintea mea, dar nu eram in stare sa le pun cap la cap. Frustrarea mea era foarte mare. Acum m-am mai linistit. Vine partea legata de intelegerea ansamblului. Mai vine si intrebarea: de unde dorinta de a-mi expanda perceptia de sine si de unde vin informatiile? Apoi daca somnul joaca un rol atat de important cat se spune, de ce totusi vin ideile si la 4 ore de somn pe noapte? E probabil vorba de acel quality time.
Momentan tot timpul meu este foarte concentrat. Limitat numai la esente. Pana si ideile am renuntat sa le mai traduc in povesti. Timpul la birou este petrecut numai cu lucruri esentiale. Am inceput sa estimez foarte bine timpul asa incat imi pot permite sa investesc si in partea de constructie personala. Pe drum mananc, mai citesc sau imi fac pantofii ori pilesc unghiile si ma gandesc, acasa ma joc, iar dupa aia iar lucrez. Zau ca nu mai vad vreo bucata de timp care sa fie irosit. Culmea e ca nu ma simt nici obosita, se pare ca e un fel de echilibru. Inca. E o provocare sa reusesti sa iti mentii viata strict la lucrurile simple. E foarte frumos sa gasesti lucrurile simple. Gata! La treaba! Mentinem echilibrul.

Am dobandit o noua viziune asupra ce inseamna capitanul paraseste ultimul vasul.
Pana saptamana trecuta seful aberant apara vechea structura/organizare cu cea mai caineasca indarjire. Pana in acel moment puteam sa bat cu pumnul in masa sa dau cu mana peste piesele tablei de sah cat doream, piesele ramaneau locului. Sau se miscau extraodrinar de greu. Acu doua zile, intr-o sedinta am miscat un pic o piesa pe tabla de sah, usor, cu degetul mic: pana si cei mai mici oameni din firma vor sa faca ceva, sa schimbe ceea ce era inainte. Au inceput sa aiba o atitudine orientata catre profit, sa isi puna intrebarea "cine imi mai plateste mie salariul cu criza asta". Ca atare daca cei mai mici oameni vor schimbare, tu ca manager (top or middle) ce mai vrei sa aperi? Esti depasit! Foarte depasit. In concluzie, poti sa parasesti ultimul vasul din pura organizare, constiinta lucrului bine facut ca toti au fost pusi in siguranta (partea buna, constructiva) sau pur si simplu poti sa iei dictonul in brate fara sa faci nimic, dar in schimb sa te lauzi ca ia uite cat de team-working esti si cat de multe vrei sa construiesti.

Nu exista frig. Frigul este un cuvant inventat pentru lipsa caldurii. Tot asa nu exista intuneric, intunericul este un cuvant inventat pentru lipsa luminii.

Asa este si cu raul, este lipsa binelui. Dar cum ramane cu binele...