Un coleg de munca simpatic, mi-a spus ca pentru el lumea are numai nuante gri. L-am intrebat cat de greu ii este sa ia deciziile, iar el mi-a spus ca foarte greu.

Eu vad lumea in alb si negru (nb: asta nu inseamna ca sunt in bine si rau), iar deciziile le iau foarte usor.

Am mai intrebat pe cineva cum vede lumea si mi-a raspuns ca in alb, negru si gri.

O sa continui sa pun intrebarea asta. Sunt tare curioasa ce o sa mi se raspunda. Poate ca o sa corelez intrebarea cu frecventa viselor si a culorii in care viseaza persoanele respective.

Am urmarit un interviu al Ancai Parghel. Pacat ca am descoperit-o prea tarziu. E sublima. Am ramas uimita sa vad ca o persoana in situatia ei pune in acelasi fel problema binelui si raului (ca de fapt nu exista asa ceva). Si ca isi pune problema motivului existentei ei intr-un corp "uman". Asa ca am inceput sa ma intreb: oare de vreo 15 ani imi traiesc viata ca si cum ar fi ultima zi de gandesc si eu in acelasi fel? Oricum, macar ea a scapat de senzatia corpului.

Cum o fi oare fara corp? Ma auzi?

- Ce-ai facut cu platile? Le-ai aprobat?
- Stiti ce? Ia mai lasati-ma in pace!

Rezultatul?
Avertisment pentru intarzierea lucrarilor.

Ce sa ii explic omului? Ca politica grupului consta in a plati cat mai tarziu, atata timp cat nu se platesc majorari de intarziere? Ca doar 10% din cei programati au sunat dupa bani si sunt cu adevara presati? Ca oricum jucam rol de banca pentru marea majoritate a subcontractorilor? Ca problema nu e plata, ci eficienta? Ca in fapt mi-a dat un avertisment pentru ca asta noapte am dormit 8 ore?

Concluzia: inginerii nu au nici in clin nici in maneca cu eficienta si productivitatea. Dar unii economisti sunt mai rau decat cel mai bleg inginer.

Efect: spirala inginer vs economist ia in viteza, nu gluma.